Blogul bibliotecii "Nicolae Iorga" Mogoșești-Iași

Scurt Istoric

Old Book

         Încercările de ridicare culturală a lumii rurale de la sfârşitul veacului al XIX-lea au avut în anul 1898 un moment de adevărată cotitură. În Monitorul Oficial nr.193 din 2 decembrie se publică o „deciziune” pentru înfiinţarea bibliotecilor publice (numite atunci populare) din România. Se pare că şi la Mogoşeşti a luat fiinţă o asemenea bibliotecă.
         În perioada interbelică, mai ales în a doua parte a perioade, biblioteca a fost unul din elementele de bază în ceea ce priveşte lărgirea orizontului ştiinţific şi spiritual al locuitorilor comunei. Biblioteca era un loc frecventat de cititori de toate vârstele, cea de la centrul de comună având filiale (ca şi astăzi, de altfel) în toate satele. Învăţătorul D.POPA aminteşte de un locuitor din Mogoşeşti, M.IONESCU, care a citit aproape întreaga bibliotecă de atunci (216 volume)
         Aceasta era situaţia la nivelul anului 1945. bineînţeles că şi atunci vor fi fost cititori pasionaţi şi în celelalte sate din comună. Regretăm că nu putem evidenţia aici şi alţi îndrăgoştiţi de carte din rândul sătenilor noştri. Din anii *50 – *60 însă nu putem să nu amintim pe AGAPE Gav. Vasile, BESCHIERU Vasile, PRODAN P. Vasile, AGAPE N. Vasile, din satul Mânjeşti şi pe POPA Mina şi POPA Iustin din Mogoşeşti.
         Iniţial, pe când Căminul cultural nu avea local propriu, şi la centrul de comună (bineînţeles şi în celelalte sate), biblioteca însemna de fapt, un dulap-două de cărţi care se aflau la şcoală, bibliotecarii erau voluntari din rândul cadrelor didactice. Din momentul inaugurării noului local, când biblioteca a obţinut un spaţiu propriu, lucrurile s-au schimbat radical, mai ales că şi numărul cărţilor a crescut, prin repartiţii periodice din partea statului.
         Mult timp după 1960, anul intrării în drepturi (prin instalarea în spaţiul de la Căminul cultural), biblioteca a fost deservită de un cadru didactic ce primea o indemnizaţie pentru jumătate de normă de bibliotecar, iar în anumite perioade având chiar normă întreagă.
         În 1991 Biblioteca comunală Mogoşeşti a revenit la statutul de bibliotecă de bibliotecar cu normă întreagă şi acesta s-a întâmplat să fie un tânăr inimos pe nume Constantin ANTON. Fără a diminua cu nimic meritele predecesorilor săi, care au lucrat în condiţii dintre cele mai grele (cu excepţia celor care au fost bibliotecari după 1960), trebuie să amintim aici preocuparea deosebită a bibliotecarului C. ANTON care s-a străduit, şi în cea mai mare parte a reuşit, să aducă biblioteca de la Mogoşeşti la nivelul celor mai bune biblioteci publice rurale din judeţ. Fondul de carte a sporit de la 7742 volume în 1990 la 10048 în 2004, la care se adaugă publicaţii, documente audio, CD-ROM-uri. Biblioteca dispune, de asemenea, de 6 calculatoare, 2 imprimante, TV color, pick-up, 1 program de bibliotecă, 1 program ştiinţific, 14 programe de jocuri. Ca utilizatori înscrişi are 1341, activi – 809, din care 629 elevi, ponderea reprezentând-o tinerii sub 25 de ani. Biblioteca are două filiale în satele Mânjeşti şi Hadâmbu.
         Activităţile desfăşurate de-a lungul anilor de Biblioteca din comună în colaborare cu şcoala au fost variate : prezentări de carte, simpozioane, întâlniri cu intelectualii ieşeni de prestigiu, serate muzicale, dimineţi de basm, concursuri cu premii, lansări de cărţi.
         Prin înfiinţarea Societăţii Culturale „N.Iorga”, în care au fost cooptaţi intelectuali de frunte ai comunei, s-au creat condiţii şi pentru apariţia unei reviste locale, „Etnogeneze”, care apare sub egida acestei societăţi. Primul număr a apărut în 1995, având ca director fondator pe C. ANTON, iar ca membri ai colegiului redacţional pe prof. Vasile FLUTUREL, prof. Traian HEREŢIU şi pe regretatul preot Costică URSACHI. În paginile acestei reviste s-au publicat creaţii ale autorilor originari din Mogoşeşti şi nu numai, interviuri cu personalităţi culturale, articole despre cele mai interesante activităţi organizate în plan cultural la nivelul comunei, recenzii, cronici de carte, portrete, articole pe teme diferite referitoare la comuna Mogoşeşti.
         Au publicat în paginile reviste locale, „Etnogeneze” : Constantin MĂNUŢĂ, Vasile FLUTUREL, Rafila RADU, Constantin ANTON, Neculai GRECU, Traian HEREŢIU, Elena FLUTUREL, preoţii Costică URSACHI şi Cristi PUIU, Leo BUTNARU şi Titus ŞTIRBU (Chişinău), elevi, membri ai Cenaclului literar „Luceafărul” de la Şcoala Mogoşeşti (prof.îndr. Elena şi Vasile FLUTUREL), A.NEGOIŢĂ, Coca CONSTANTIN, Coculiana ACĂR, Mariana ANTON, Florin-Mihai FLUTUREL, Stareţul NICODIM de la Mănăstirea Schitul Hadâmbului, Mina POPA, Grigore ŢUŢU, Doina Minodora VRABIE-PETREAN, Dumitru SPĂTARU, C.ALEXOAIE, Vicenţiu DONOSE, Liviu MOSCOVICI, Nicolae BUSUIOC şi alţii.

Anunțuri

Book And Quill

          Sfârşitul secolului al XIX-lea este marcat de apariţia bibliotecilor comunale prin Deciziunea din 16 octombrie 1898 a Ministerului Instrucţiunii şi Cultelor, la iniţiativa lui Spiru HARET, biblioteci înfiinţate în scopul de a contribui la ridicarea culturală a populaţiei prin mijlocirea cărţii. Pe lângă unele şcoli primare rurale din judeţul Iaşi iau fiinţă biblioteci publice, populare, punându-se bazele lecturii publice la sate.
         Aceste instituţii constituie singurul aşezământ de cultură rurală care evoluează clar spre statornicia lor ca aşezăminte de sine stătătoare. Bibliotecile populare se amplifică neîncetat atât sub aspectul conţinutului cât şi din punct de vedere numeric. Activitatea lor era însă scăzută, numărul de volume înregistrate se situa cu mult sub cerinţele unei activităţi puse în slujba culturalizării maselor.
         Lectura publică la sate este organizată sistematic în perioada anilor 1955 – 1960, când generalizarea reţelei de biblioteci comunale este legiferată prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr.1542 din 1951. În toate localităţile judeţului Iaşi s-au închegat unităţi bibliotecare care au beneficiat de sprijinul material al statului şi de îndrumări metodologice componente. Aceste aşezăminte de cultură rurală s-au adaptat, printr-o judicioasă achiziţie de carte, necesităţilor dezvoltării social-economice a comunelor. Toate aceste biblioteci practică împrumutul la domiciliu şi interbibliotecar.
         Biblioteca publică „Nicolae IORGA” Mogoşeşti-Iaşi continuă tradiţia de lectură a bibliotecilor săteşti înfiinţată fiind încă din 1898, cu un fond de publicaţii de 50 exemplare.
         Fond de publicaţii :
Biblioteca publică „Nicolae IORGA” Mogoşeşti-Iaşi deţine un număr de 10843 de publicaţii (cărţi, CD, DVD) şi abonamente la următoarele publicaţii seriale : „Jurnalul Naţional”, „Ziarul Lumina”, „Dacia literară”, „Ioana”, „Povestea mea”, „Întâmplări adevărate” , „Bravo”, „Magazin Agricol”, „Etnogeneze”.
         De asemenea, calculatoarele existente sunt conectate la Internet şi pot fi utilizate pentru a accesa diferite informaţii în sistem electronic.
         Pentru realizarea unor referate, a unor lucrări de specialitate, de consultanţă, se oferă gratuit servicii de listare, copiere şi xeroxare.

         Colecţii speciale :

        În decursul anilor, prin politica de achiziţie practicată, Biblioteca publică „Nicolae IORGA” Mogoşeşti-Iaşi şi constituit câteva colecţii speciale : Colecţia Nicolae IORGA, Colecţia Biblioteca pentru toţi, Colecţia Scriitori ieşeni, Colecţia Scriitori mogoşteni, Colecţia Cărţi cu Autografe, Colecţia revistei Magazin istoric, Colecţia revistei Viaţa Românească, Colecţia Dacia literară, Colecţia Convorbiri literare.

Nicolae Iorga

          Nicolae Iorga (n. 5/17 iunie 1871, Botoşani – d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, judeţul Prahova) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar şi academician român.
         După cum a afirmat George Călinescu, Nicolae Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”.
         Nicolae Iorga devine in 1893, la numai 23 de ani, membru corespondent al Academiei Române.
         În 1894, la 24 de ani, obţine prin concurs catedra de istorie la Universitatea din Bucureşti.
         Din 1911 este membru activ al Academiei Române.
         Începând din 1922 ţine cursuri de vară la Vălenii de Munte, judeţul Prahova.
         Dotat cu o memorie extraordinară, cunoştea istoria universală şi în special pe cea română în cele mai mici detalii. Nu este cu putinţă să-ţi alegi un domeniu din istoria românilor fără să constaţi că Nicolae Iorga a trecut deja pe acolo şi a tratat tema în mod fundamental.
         În timpul regimului comunist opera sa istorică a fost în mod conştient ignorată, istoria României fiind contrafăcută în concordanţă cu vederile regimului de către persoane aservite acestuia. Nicolae Iorga a fost autor al unui număr uriaş de publicaţii, cel mai mare poligraf al românilor: circa 1.250 de volume şi 25.000 de articole.
         Opera sa istorică cuprinde diverse domenii: monografii de oraşe, de domnii, de familii, istoria bisericii, a armatei, comerţului, literaturii, tipăriturilor, a călătorilor în străinătate etc.
         Câteva din publicaţiile mai importante: Studii şi documente cu privire la istoria românilor, în 25 volume (1901-1913), Istoria imperiului otoman în 5 volume (apărută în limba germană: Geschichte des osmanischen Reiches, 1908-1913), Istoria românilor în 10 volume (1936-1939).
         Ca literat, Nicolae Iorga a scris poezii, drame istorice (Învierea lui Ştefan cel Mare, Tudor Vladimirescu, Doamna lui Eremia, Sfântul Francisc din Asisi şi altele), volume memorialistice (Oameni cari au fost, O viaţă de om, aşa cum a fost).
         În 1903 a preluat conducerea revistei Sămănătorul. Ca om politic, a fost co-fondator al Partidului Naţional Democrat, în anii 1931-1932 Prim-Ministru şi Ministru al Educaţiei Naţionale.
         Membru al parlamentului în mai multe legislaturi, Nicolae Iorga era un reputat orator, temut de adversarii săi politici.

Ţara noastră are, înainte de toate, o datorie: aceea de a munci. Munca, adevărată şi spornică, nu se poate face decât prin solidaritate naţională